Ca un magnet
Voi atrage la Mine pe toți,
După ce voi fi înălțat,
Pe cei ce-n păcate-au fost morți,
Dar viața de sus au aflat…
Bogați și săraci, bătrâni și copii
Veneau către El chiar din zori
Pe dealuri, din văi mii de mii
La cel mai umil dintre învățători.
Vocea Lui caldă, privirea senină,
Pacea și apoi bunătatea,
Se răspândeau făcând să vină,
Curând spre El toată cetatea.
Iar mâinile vindecătoare,
Ce atingeau prea delicat,
Alungau boli îngrozitoare,
Din cei ce L-au înconjurat.
În brațe, pe genunchii Lui,
Se cățărau mulți copilași,
Dragi fiind Mântuitorului,
Sinceri și buni acești poznași.
Iubirea Lui ca un parfum,
Se întindea până departe
Îmbrățișând cu drag acum
Disprețuiții din cetate.
Răbdarea Sa prea îndelungă,
Smerenia și demnitatea,
Liniștea Sa voiau s-ajungă
Arme ce apărau dreptatea.
De ce nu L-ați adus la noi?
Aprozii fost-au întrebați.
Ca El pe lume nu sunt doi,
Și noi am fost impresionați!
––––––––
Când ceasul jertfei a sosit,
Legat și dus la judecată,
Și-apoi cu ură biciuit,
El răzbunare nu arată.
Nu S-a zbătut și n-a strigat
Pe cruce-atunci la răstignire,
În timpul cel întunecat
Singur păși. Ah, ce iubire!
Mulțimea se-adună din nou,
Curioasă, batjocoritoare,
Unora El le-a fost Erou
Acum doar grea descurajare…
––––––––
Astăzi e singurul Reper
Cu învierea promisiune,
Putem să fim luați la cer
Veșmântul nou când El ne pune.
Atrași de El noi prin credință,
Cu bucurie ascultăm,
Dăm slavă Lui și-n umilință,
Imnul iubirii intonăm.
Uniți în El și strânși ca frații,
Purtăm drapel de strălucire,
Veniți și voi! din alte spații
Îngeri anunță mântuire.
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
