Călăuze oarbe
Pe drumurile vieții,
Purtăm cu noi mereu,
Poveri de întrebări
Ce fac mersul mai greu.
Lupta cu îndoiala
Și teama de eroare,
Ne clatină credința
Și duc la disperare.
Tot ce-nțelegi trăiește!
Domnul îți e salvarea!
Puterea Lui o cere
Corect s-alegi cărarea!
Azi multe călăuze
Se-oferă cu glas dulce,
Să ne conducă grabnic –
Drum neted sus ne-ar duce.
Iubește și fă bine,
Poți fără ascultare
Să fii în armonie
Cu idoli de oricare!
Trăiești prin har și liber
Ești astăzi de poruncă,
Bucură-te și cântă,
Legea la coș aruncă!
Nu vezi că nu se poate
Să o păstrezi pe toată?!
Iubire, doar iubire!
( Dar numai declarată…)
––––––––––-
Ești sincer, adevărul
Îl cauți cu-nsetare?
Scriptura ți-este Ghidul,
Hrist vrea și ascultare.
Păcatul ni-l arată
Și clar azi caracterul
Acelui ce creat-a
Pământul, marea, cerul.
Nu trebuia, desigur,
Să moară fără vină,
Fiul iubit și singur,
Nici Legea să o țină,
De se putea schimbare
În Lege și dreptate.
Aici e Harul mare –
Plăti El pentru toate.
Pedeapsa pentru mine,
Și pentru-ntreaga lume,
Bătăi, multă rușine
Primi, rod scump s-adune.
Nu ascultarea este
Mântuitorul drag
Și nici faptele bune,
Ce tot cheamă și-atrag!
Doar din iubire sfântă
Și din recunoștință,
Facem ce ne cuvântă,
Urmăm a Sa voință.
Nu vrem vreo întristare,
Pe fața Lui s-apară
Și vina noastră mare,
Să-L amărască iară.
În El punem credința,
Spre El privim în sus,
Căci El e biruința,
Mântuitor – Isus!
Floare de colț
