Când n-oi mai fi
CÂND N-OI MAI FI
Când n-oi mai fi, n-aș vrea să fie plângeri după mine,
Aș vrea să fiți cu fețele senine,
Eu dorm, cât am trăit eu v-am purtat în rugă
Și am plecat cu gândul ca ruga mea s-ajungă
La tronul Domnului din ceruri, căci eu când m-am rugat,
În rugăciune cu speranță și credință am strigat
Doar pentru voi cei dragi ai mei, eu m-am rugat neîncetat
Și sper și știu că eu degeaba n-am strigat.
Doar dorm, un somn profund, dar vine timpul ca să mă trezesc
Și vreu atunci pe toți să vă reîntâlnesc
La marea de cristal când Domnul va veni pe nor
Să-și ia acasă credincioșii din al Său popor.
Nu am murit, moartea întâi nu are o putere,
Doar dorm și cu credință aștept a Domnului chemare,
Mă va chema, mă va trezi din somn cu a lui putere,
Căci moartea mea e somn, să nu plângi cu durere,
De m-ai iubit te rog din suflet doar atât, te pocăiește,
În dreptul Tău jertfa cea sfântă, te rog acum primește.
Nu vom vedea curând, ia Biblia, citește,
Te rog din suflet citește și primește,
Primește adevărul cel sincer și curat,
Primește-l tu pe Domnul Isus cu adevărat.
Emilia Dinescu
