Cărarea
ianuarie 30, 2012
E noapte, întuneric,
Și drumul se-ngustează,
Totul ia chip fantastic,
Imaginația-i trează.
Lumina-i tremurândă,
În mâna obosită,
O fiară stă la pândă,
Fiind gata să te-nghită.
Picioarele-s rănite,
Și lacrimi curg șiroaie,
Cu greu printre ispite,
Răzbați ca printr-o ploaie.
Iar drumul urcă încă,
Rău frigul te pătrunde,
Prăpastie adâncă,
Se naște orișiunde.
Încet se luminează,
Aproape ești de casă,
Aduni rază cu rază,
Speranța curajoasă.
Fecioară înțeleaptă,
Vei fi biruitoare,
Pe Domnul tău așteaptă
În strălucirea-I mare!
Floare de colț
