Centenar adventist dunărean
O sută de-ani de așteptare
peste meleaguri dunărene,
Trecură-n zbor și grabă mare
prin generații gălățene.
Cutremur, foamete, război
voiau trei îngeri s-amuțească,
Prigoana adunase doi
ca rugăciunea să-și șoptească.
Vesteau mereu de revenirea
Domnului lor, când judecata –
Aspru final ia omenirea –
Vă pocăiți și să fiți gata!
Și mulți primeau porunca-a-patra
din Decalogul sfânt să țină.
Scriptura dragă ne e vatra,
izvorul nostru de lumină!
Când libertatea greu sosește,
cad zidurile de-ntuneric,
Cuvântul viu se tipărește,
în săli uriașe e puternic.
Galați-ul află închinarea
simplă, curată și-un Creator,
Iubirea Cerului în marea
jertfă pe cruce, Scump Salvator.
Lăsați tradiții, superstiții
și rânduieli ce n-au foloase,
Apostolii n-aveau icoane,
nici pentru morți slujbe pompoase!
De cine ascultați voi oameni?
De cine vă înfricoșați?
Schimbările în Legea sfântă
de ce ușor le acceptați?…
O nouă casă de-nchinare
se naște iute prin credință,
Betania cea primitoare,
pentru speranță locuință.
Capitalismul înflorește,
prosperitatea-i pentru toți,
Și adunarea se golește,
alții plecând lângă cei morți…
Puțini sunt azi așteptătorii,
dar jos stindardul n-au lăsat,
Privesc în sus, așteaptă zorii,
pe Prințul Vieții minunat.
Îți mulțumim Părinte veșnic,
de harul mult cel revărsat,
De laude doar Tu ești vrednic,
recunoștință ne-ncetat! Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
