Cetatea sufletului
aprilie 24, 2012
Fără de porți, cetate
clădită din suspine
Și vise sfărâmate,
nu-i nimeni să te-aline!
Furtuni și vijelie,
valuri necontenite,
Sau întrebări o mie
stau bine-nlănțuite.
Din când în când un mugur,
o pasăre, o floare,
Aduc încet și sigur,
duioasă-nseninare.
Din ceruri iute merge
un sol de mângâiere
Și a iubirii Lege
deschide în tăcere.
În urmă lasă pace,
încredere, speranță,
De-acum tot ce se face,
e plin de cutezanță.
Cetate neștiută,
din gânduri sclipitoare,
Stai tare, neclintită,
Spre cer mulțumitoare!
Floare de colț
