Cinci pâini de orz
Cu dragoste și rugăciune,
În traista fiului ea pune,
Cinci pâini de orz și niște pește,
Căci spre Isus el se grăbește.
Și gândul mamei cu iubire,
Îl însoțește pe coline,
S-asculte-atent învățătura,
Gonind mândria, răul, ura.
Din zori și până înspre seară,
Bolnavii toți se vindecară,
Spre cer găsesc o sfântă Cale,
Primind pe Hrist, Legile Sale.
Mulțimile sunt obosite,
Timpul trecând pe negândite,
Departe se aflau de casă,
De-odihnă, hrana cea gustoasă.
-Ah, Doamne, lasă-i dar să plece,
Vine curând noaptea cea rece,
Să își ia cele necesare,
Căci e-o mulțime foarte mare!
-Dați-le voi azi să mănânce!
Vedeți ce-aveți, aici veți strânge!
Un tinerel le dărui,
Pachetul mamei grijulii.
––––––
-Vai, mamă scumpă, ce minune!
Domnul Isus prin rugăciune,
A înmulțit hrana puțină,
Mii din destul aveau la cină!
Te rog să guști, ia o bucată,
Din ceruri pâine ne-a fost dată,
Mâine cuvinte minunate,
Ți-oi povesti din suflet toate!
S-aducem azi recunoștință,
Celui ce ți-a sădit credință,
Dragoste, grijă pentru mine,
Căci ai făcut la mulți un bine!
Floare de colț
