Copiilor mei
COPIILOR MEI
Voi sunteți doi, vă contopiți în unul,
E tulbure prezentul, e tulbure și drumul,
E teamă multă, e frică de eșec,
Aș vrea să știu ce gânduri prin cap trec.
Nu am putere să vă îndrum, am eșuat,
Dar știu că de vorbesc și de un sfat v-am dat,
A fost din inimă, așa este o mamă,
Cu glasul stins vorbește, cu ruga, ea vă cheamă.
Aș vrea să fie bine, aș vrea să fiți uniți,
Să înțelegeți bine, cum sunteți fericiți,
Căci fericirea-i clipe, ce-s strânse în buchet,
Sunt clipe ce sunt astăzi, tot ce-i real, prezent.
Aș vrea să înțelegeți, când doi se contopesc,
Ei nu trăiesc în unul, ei tot în doi trăiesc,
Să fie împreună în vorbe și în gând,
Să ude împreună copacul cel plăpând.
E greu la început, copacul crește greu,
De mergeți împreună doar voi și Dumnezeu,
Să împletiți cu râvnă, să împletiți cu zel,
În toate nu fiți singuri, luați-l și pe El.
Când ramuri noi vor crește, vă rog, le ocrotiți,
Luptați, în ceasul negru, să nu vă despărțiți,
În clipele mai grele de mână vă luați,
Iubirea se întărește când voi comunicați.
Emilia Dinescu
