De Anul Nou
decembrie 11, 2011
În ceas solemn de înserare,
Privim cum file de istorie,
Întâmpină pe-acela care
A fost cu noi la datorie.
Îl urmărim cu-nfiorare,
Cum poartă grav lumini și umbre,
Cu lacrimi, zâmbete sau soare
Pe drumuri line sau mai sumbre.
Dar, iată, un copil se-arată,
În haine noi, strălucitoare.
Agenda sa imaculată,
Ce va aduce, știm noi oare?
De mâna lui Isus ne ținem,
Nu suntem singuri niciodată,
Tărie, har, curaj obținem,
Mergând spre țara minunată.
Speranțele fac loc credinței,
Rugându-ne cu-nflăcărare,
Ascunși în haina biruinței,
EL ne conduce pe cărare! Amin!
Floare de colț
