De vorbă cu Moise
Cum ai păstrat în minte-nvățătura,
Ce zi de zi doar mama ți-a sădit
În doisprezece ani, teama și ura
De ce e rău, nedrept sau murdărit?
Cum ai lăsat onoruri, tron, renume,
Palatul cu mult lux și străluciri,
Academia din Egipt și-un nume,
Și ani de muncă grei de pregătiri?
Cum ai primit apoi umil la turmă,
În haine aspre să devii păstor,
Până ce-n suflet n-a rămas vreo urmă
De eu independent și-amăgitor?
Cum au trecut zeci ani de așteptare,
Până când visul tău s-a împlinit,
Eliberând poporul ai trecut prin mare,
Și slava Lui pe munte ai zărit?
Cum ai primit pe pietre Legea sfântă,
Iar Sanctuarul cum de l-ai clădit?
Și mielul jertfei, șarpele de-aramă,
Știai pe Cine au închipuit?
Cum ai avut îndelungă răbdare,
Alți patruzeci de ani rătăcitori,
Dar ai căzut, mulțimea cârtitoare,
Te-a provocat și-a trebuit să mori?
Din somnul morții dulcea înviere
Cum ai simțit și-n cer cum ai ajuns?
Văzând pe Fiul omului cum piere,
Tu și Ilie ați găsit răspuns?
Floare de colț
