Devotament
februarie 8, 2016
Urmând cu drag stăpânul său,
Păzindu-l noaptea lângă pat,
Îl apără de omul rău
Și ziua când e-amenințat.
Simțind pericolul ghicește
Privind prietenul mereu,
Mânia apelor când crește
Îl scapă iară dar cu greu.
Atâtea mici viețuitoare,
Azi mor sau suferă cu noi,
Dar sus vor fi nemuritoare
Având și ele trupuri noi.
Patru lăbuțe iubitoare,
Vor mângâiere și ton blând.
În Nou Eden cum va fi oare
Leul și mielul lângă om stând?
Floare de colț
