Dragostea
Chiar vorbind în limbi omenești,
Sau cuvinte-ngerești de-ai grăi,
Neavând dragoste de-ai trăi,
Aramă sunătoare doar ești.
Și chiar având ca proroc sfânt dar,
Sau cunoscând toată știința,
Munții mutând, toată credința,
Fără iubire ești nimica doar.
De-ai împărți a ta avere,
Ca hrană pentru cei săraci,
Fără iubire tot ce faci,
Chiar ars pe rug, e doar părere.
Căci dragostea-i mult răbdătoare,
Cu bunătate din prea plin,
Făr de-al invidiei venin,
Laudă sau mândrie n-are.
Nu este nepoliticoasă,
La alții gândul i-e mereu,
Doar fapte bune-n jurul său,
N-o vei afla nicicând nervoasă.
Când vede răul se-ntristează,
De adevăr s-ar bucura,
Suferă tot și totul ar spera,
Greșelile-ți tainic păstrează.
Dragostea nu va pieri nicicând,
Ce-i profețit se va sfârși,
Căci limbile se vor opri,
Cunoașterea chiar încetând.
Acum rămân acestea trei,
Credința cea biruitoare,
Speranța pururi zâmbitoare,
Servind umile dragostei.
Floare de colț
