Durerile lumii
Inimă,
aduci oriunde
raza soarelui, căldură,
gândul bun nu-l poți ascunde –
bucuria cea mai pură!
Multora cu bunătate
te deschizi și răbdătoare
liniștești până departe
multe inimi truditoare.
Pentru mulți o mângâiere
vrei s-aduci în orice clipă,
schimbi furtuni în adiere,
de speranțe faci risipă.
Inimă,
tu niciodată
însă nu vei împărți
suferința grea purtată
și dureri de zi cu zi.
Nimeni nu-ți va lua frânturâ
din povara sufletească,
Nu-i în lume vreo făptură,
suferința să-ți primească…
Miliarde de păcate
viața Fiului au frânt,
Durerile lumii – toate
așezate pe Cel Sfânt.
Domnul Vieții lângă tine
te-nțelege și alină,
suferă și El, știi bine,
El, ce n-are nicio vină.
Inimă,
tresaltă deci,
singură nu ești nicicând,
orice suferință treci
doar de mâna Celui Blând!
Floare de colț
