Eternul mister
februarie 29, 2016
Ești primăvară capricioasă,
Ploaie de lacrimi alternând
Cu soare strălucind în casă,
Furtună, liniște pe rând.
Colinzi în locuri neumblate
În zbor ca pe aripi de gând,
Meticulos așezi tu toate,
Te mai surprind ușor oftând.
Ape albastre înrourate
Sub gene ai, eu contemplând
Rămân tăcut și mai departe
Mă-ntreb – Ești vis? Dispari curând?
Să stăpânesc tăceri și șoapte,
Inima grijă frământând,
În șorț să-ți pun cireșe coapte,
S-ascult cum râzi sau nalți un cânt.
Femeie din Grădina tristă,
Cu trupul, sufletul plăpând,
Rămâi în tot ce azi există,
Mister o lume parfumând…
Floare de colț
