Evadare
Dulce-a fost somnul fără griji sau teme
Și niciun sunet nu l-a tulburat,
Căci telefonul nu putea să cheme,
Fiind sub perne, pături îngropat.
Deschid ferestrele cu storuri trase,
Aer de munte, iute m-a-mbătat,
Soarele-i sus demult și brazi și case
Supuse sunt astrului înfocat.
Alerg să văd cascada-n miez de munte,
Fragi, zmeură, cereale, miere doar,
Am luat cu mine ursuleț să-nfrunte,
Ca în reclamă, nu pe drum, hoinar.
Ce limpede și rece clipocește,
Perdeaua înspumată e departe,
În locuri liniștite câte-un pește,
Priviri curioase și salut împarte.
Bătrânul cel de piatră de pe timpuri,
Nu e ușor deloc să fie-nvins,
De încordare poți să-ncepi să tremuri,
Ești fericit pe vârful lui cel nins!
La munte soarele se cam grăbește,
Deci spre cabană o pornesc și eu,
O ultimă privire peste creste,
Rugă și laudă lui Dumnezeu!
Floare de colț
