Frezii
martie 11, 2013
Nerăbdătoare mâini
țin un buchet de frezii,
atât de delicate,
pe lujer grațios.
Minute lungi
se scurg îndurerate
tristețe provocând
în cel sfios.
Trec fetele voioase,
copiii de la școală,
un singur om așteaptă,
ca prins în rădăcini.
Nici razele de soare,
nici cer senin sau șoaptă,
nu-i știu durerea mare,
în suflet are spini.
L-a amăgit iubirea.
Da, astăzi nu mai vine…
Ah, resemnate frezii,
n-aș vrea să fiu cu voi,
dispar clipe de bine…
Ați nimerit deodată
în coșul de gunoi!…
Floare de colț
