Gânduri
GÂNDURI
E ceas de închinare și mă aplec în rugă
Și știu că ce îți spun la Tine o să ajungă,
Vin să vorbesc cu Tine, în Tine mă încred,
De aceea cu credință în rugă eu purced.
E timpul meu de veghe și stau în rugăciune,
Vin cu credință, Doamne, durerea vreau a-mi spune,
Suntem bogați prea mult, ne-am învățat cu bine,
Ce facem, căci Cuvântul spune… curând prigoana vine.
Noi am citit Cuvântul și mult am studiat,
Dar am uitat de toate, din tot ce am învățat,
Ce ne vom face, Doamne, când nu vom mai avea
Din tot confortul nostru ce inima dorea?!…
Vin azi la cruce, Tată și vreau să-ți mulțumesc
Căci mi-ai vorbit, chiar astăzi și vrei să mă trezesc,
Încă e timp, Isuse, să cad în rugăciune,
Să vin cu pocăință, să cer doar o minune.
Eu nu îți cer palate, ci vin azi la altar,
Eu vin la rugăciune cu darul meu murdar,
Dar mă încred în Tine și spun tot ce gândesc,
Te rog, mă mustră, Doamne, în vorbă de greșesc.
Au fost timpuri, Isuse, când nu aveam nimic,
Aveam și multe lipsuri și-n casă era frig,
Dar te simțeam pe Tine și nu simțeam durerea,
În toate și în tot Tu îmi erai puterea.
Mi-aduc aminte bine că n-am cerut prea multe,
Dar ți-am cerut, în rugă, copiii mei s-asculte
Și să rețină, Tată, că Tu i-ai protejat,
Eu nu aveam nimic, dar Tu mereu ne-ai dat.
Azi am simțit mustrarea, Tu mie mi-ai vorbit,
E timpul de pe urmă, e timp de pocăit,
Ne vrei în clocot, Doamne, așa eram de mult,
Ajută-mă, în toate, de Tine să ascult.
În camera de sus eu tristă am intrat
Căci azi tristețea, Tată, prea mult m-a înconjurat,
Îmi fac o cercetare, mă tem de ce am ajuns,
Nu vreau acest pământ, eu vreau cu Tine sus.
Vin la altar și strig, întoarce-i pe cei mulți
Ce au plecat în lume, copii ce-s azi adulți,
Cândva în odăițe cântau cântări divine,
Trezește-i, Tu, Isuse, curând sfârșitul vine.
Mi-aduc aminte bine din timpuri de demult,
Privesc cu ochii minții, n-aș vrea să vă insult,
Dar era bine-n turmă, deși eram săraci,
Acum avem de toate, dar simt că nu ne placi.
Am devenit ursuzi și egoiști cu toții,
Privim viața de sus, nu știm, suntem netoții
Ne încredem mult în noi și te-am uitat pe Tine
Și toate acestea, Tată, că avem prea mult bine.
Curând va veni Domnul ca să ne ia acasă,
Dar sper s-avem credință căci altfel El ne lasă,
Eu sper să îmi doresc doar cerul neîncetat,
Să nu mă bucur, Doamne, pământul e spurcat.
E timpul de pe urmă, în lume e durere,
Trezește-ne din somn, curând dragostea piere,
Ajută-ne ca luxul și ce avem pe pământ
Să nu ne tragă-n jos spre veșnicul mormânt.
Te rog, să-mi ierți tristețea, prea mult m-a copleșit
Și să mă ierți în vorbe eu poate am greșit,
Dar vin la Tine-n rugă, îți cer doar mântuirea
Și nu doar pentru mine, ci toată omenirea.
Te rog, mă cercetează, cu Duhul îmi vorbește
Și nu doar mie, Doamne, te rog, pe toți trezește,
Nu ne lăsa să fim lipiți de acest pământ,
Trezește-ne, e timpul să vrem doar cerul sfânt.
Emilia Dinescu
