Gânduri
GÂNDURI
Credeam că am să mor, dar Domnul încă
Prin harul Său, mă lasă să trăiesc,
Mă încred în El și este a mea Stâncă,
Îmi pare rău că în durere cam cârtesc.
În bunătatea Lui, fără de margini, mă mângâie,
Atunci când în durere mă topesc,
Aș vrea să am cuvinte să pot scrie,
Dar prin cuvinte eu pot să greșesc.
Mă văd cât sunt de jos și de mizeră,
Când în durere plâng necontenit,
Mi-aduc aminte… viața-i efemeră,
Îți mulțumesc că mult mai m-ai iubit.
Îți cer în dreptul meu doar mântuirea,
Să fi cu mine, nu mă părăsi,
Ai fost pe cruce, te-a ținut iubirea,
Și de mă pierd, eu sper, mă vei găsi.
Nu merit chiar nimic, sunt o ruină,
Dar Tu ești Mielul ce a murit, ești prețios,
Eu vin la Tine, vreau a Ta lumină,
Să mă transformi într-un vas valoros.
Sunt slabă și clachez când e durere,
Dar știu că suferința-i cu măsură,
Nu mă lăsa, să-mi fi a mea putere,
Căci fără Tine sunt doar simplă zgură.
Emilia Dinescu
