Intercer – Poezii si editoriale

1531. GÂNDURI
E timpul de pe urmă, frigid devine omul,
Se laudă întruna c-a divizat atomul,
Cu inimi înghețate sub cerul aspru, gri,
Ne pare norii negri și par a se înnegri.
Și timpu-i nemilos, nu-s semne de dezgheț,
De stai în așteptare, nu poți să fi isteț,
Singurătatea este un cub rece, de gheață,
Dar omul ce se luptă și de aici învață,
Învață, în crepuscul să vadă o speranță,
Atunci când în genunchi înalță o rugăciune
În singurătate, doar ruga e singura minune
Ce poate dezgheța o inimă pustie,
O inimă plăpândă ce vrea în veșnicie.
Emilia Dinescu

Filed under:
Generale by emiliad