Gânduri
1630. GÂNDURI
Nu există nimic mai minunat și mai divin,
Să porți în pântec un copil, este sublim,
Eu vă vorbesc din amintiri, a fost ca ieri,
Acea căldură și sentiment profund, îi dă mamei puteri.
Nu vreau să dau învățătură, nu sunt chiar pricepută,
Nu cred c-am fost o mamă bună, nu vreau să fac dispută,
E o tradiție că mama e super-om, e ideal,
Dar, din păcate, e doar un vis, nu e real.
Deși inima mamei bate mereu pentru doi,
Între iubire, responsabilitate, în ea e un război,
Ar vrea răbdare multă, dar simte cum clachează,
Mereu, cu aceeași teamă, ea pruncul își veghează.
Chiar dacă pruncul crește, e tot copilul ei,
Rolul tăcut al mamei nu poți nicicând să-l iei,
Ea stă în rugăciune, doar Dumnezeu cunoaște,
Durerea unei mame, ușor o recunoaște.
Emilia Dinescu
