Gânduri despre tata… gânduri pentru voi
GÂNDURI DESPRE TATA… GÂNDURI PENTRU VOI
Privesc la crucea rece, da, anii au trecut,
Opt ani se fac acuma, pe tata l-am pierdut,
Mormântul e tăcut, doar oamenii suspină,
Căci omul e făcut și pleacă tot în tină.
Privesc la crucea rece, dar văd în amintiri,
Încerc să opresc lacrimi, în vers aș vrea simțiri,
Să pun doar sentimente, să scriu de ce a fost,
Dar mă gândesc la mine, oare eu am vreun rost?!…
A plecat de mult tata, dar mulți nu l-au uitat,
Eu mă întâlnesc pe stradă cu oamenii din sat,
Cu ai lui colegi de muncă, căci mulți l-au cunoscut
Și spun că om ca tata mai rar ei au văzut.
Avea un suflet mare, nu spun că n-a greșit,
Greșește orișicare, dar el a fost iubit,
Avea un fel a lui de se făcea plăcut,
De aceea tot orașul îl avea cunoscut.
Dar a plecat brusc tata, prea repede, o spun,
Eu scriu un vers, în versuri încerc să mă adun,
Vă pun o întrebare, mă întreb pe mine, eu,
De voi pleca de acuma… cum sunt cu Dumnezeu?
Ce am făcut în viață, în urmă ce am lăsat?
De închei alergarea, mă întreb, cum am plecat?
Poate e timpul nostru, e timp să ne trezim,
Să-l căutăm pe Domnul cât încă mai trăim.
Nimic nu este viața și totu-i efemer,
Dar viața nu e totul, căci Totul e în cer,
E timpul de trezire, acum cât mai trăim,
Hai, să luăm Cuvântul și să ne pocăim.
Nu îl mai plâng pe tata, plâng pentru noi, cei vii,
Curând pe norii albaștri pe Hrist” îl vom zări,
Să ne trezim din moarte, să ne trezim din somn,
E timpul de pe urmă, să îl luăm ca Domn.
Nimic nu se mai face de viața încheiem,
Acum e timpul nostru, destinul ni-l scriem,
De vrem ca-n viața asta noi chiar să câștigăm,
Să ne gândim mai bine, lui Hrist’ să ne predăm.
Privesc o cruce rece și mă gândesc la tata,
În dreptul lui s-a spus, de acum opt ani, chiar gata,
Doar Dumnezeu, El știe cum viața și-a încheiat,
În dreptul nostru, însă e timp de meditat.
După ce omul adoarme în somnul morții reci,
Nimic nu se mai face, prin viață o dată treci,
De închei alergarea te așteaptă un mormânt,
Până va veni Domnul, căci numai El e sfânt.
Nimic nu se mai face după ce omul moare,
Deci te căiește acuma și plângi cu disperare,
Ia, Biblia, Cuvântul, te apucă și citește
Și vei vedea că Domnul chiar ție îți vorbește.
Eu am vorbit acum, așa m-am priceput,
Privesc o cruce rece și plâng că n-am făcut,
Nu am făcut nimic să îl trezesc pe tata,
E in mormântul rece, eu plâng acum și gata.
În dreptul tău eu, însă chemare astăzi fac,
Cât încă ești în viață, promit, nu am să tac,
Am să-ți vorbesc de Domnul, pe cruce a murit
Și toate pentru tine, tu știi cât te-a iubit?!…
Astăzi suntem în viață, e timp de pocăință,
Mormântul este rece de nu vii la credință,
Degeaba alergăm, de nu ne pocăim,
Trăim și doar atâta, apoi pe veci murim.
Închei acum scrisoarea ce am scris-o pentru tata,
De ai citit, ia seama, doar pentru el e gata,
Am scris-o pentru noi cei care azi trăim,
Noi azi suntem în viață, doar să ne pocăim.
Aș vrea să înțelegi că l-am iubit pe tata,
Dar el se odihnește, căci alergarea-i gata,
Noi încă avem harul, noi încă mai trăim,
E timpul ca acuma, acum să ne trezim.
Îți mulțumesc, Părinte, noi l-am avut pe tata,
Nu ne-ai lăsat orfani, ne-ai înfiat și gata,
Venim la Tine, Tată, te rog să ne trezești,
În brațul Tău de Tată mereu Tu ne primești.
Emilia Dinescu
