Intercer – Poezii si editoriale

GÂNDURI ÎN BĂTAIA VÂNTULUI
M-așez pe bancă în parc, am obosit,
Prea multă suferință am întâlnit,
Călătoria frunzelor purtate acum de vânt,
Se poate compara cu viața pe pământ.
Nu vreau să par banală și nici să plictisesc,
Dar am o năzuință, eu scriu și îmi doresc,
S-ating în versul meu mai multă profunzime
Și să ridic măiastru la mare înălțime.
Nu am nici o valență, nu sunt nimic prin mine,
Nu am vicariat, încerc să scriu prin rime,
Vorbesc de Dumnezeu, de dragostea divină,
Doar Dumnezeu e totul, este a mea lumină.
Emilia Dinescu

Filed under:
Generale by emiliad