Gânduri în liniștea dimineții
1510. GÂNDURI ÎN LINIȘTEA DIMINEAȚII
O ceață groasă a îmbrăcat pământul,
Cu calm, serenitate îndrept spre Tine gândul,
În liniștea profundă înalț o rugăciune,
Răgaz de cercetare în zori, este minune.
Cu gândul mă înalț și caut echilibru,
Nu sunt din astă lume, nu îmi găsesc calibru,
E dimineață-n ceață mă pierd printre cuvinte,
Mirosul crud de toamnă în casă dă să intre.
Savurez parfumul de frunză ruginie,
E timp de introspecție și nu de fantezie,
Nu vreau să ruginesc, aș vrea să fiu utilă,
Să nu mă încred în mine și să rămân umilă.
Îți cer doar un răgaz, cât stau în așteptare,
Să îmi dai echilibru, nu greaua încercare,
Să nu mă părăsești, ești Vița, ești Puterea,
În liniștea profundă doar Tu aduci plăcerea.
Emilia Dinescu