Gânduri în suferință
GÂNDURI ÎN SUFERINȚĂ
Necazul, suferința nu sunt chiar de dorit,
Dar vine încercarea când nici nu ne-am gândit,
Durerea este mare și-ntr-una ne rugăm,
Din cercetarea noastră, noi trebuie să învățăm.
Când trecem prin durere și este suferință,
Să ne rugăm întruna, să creștem în credință,
Să stăm în rugăciune nu pentru vindecare,
Ci să înțelegem bine, de ce e încercare.
Privesc în mine, Tată, știu că mă șlefuiești,
Te rog, primește ruga, te rog să mă primești,
Ajută-mă să văd, prin ceață, ce e bine,
Ajută-mă stau mereu doar lângă Tine.
Până mai ieri, Părinte, eu mă vedeam întreagă,
Doar cine e ca mine, poate să înțeleagă,
Mă descurcam în toate cu brațul ce-l aveam,
Chiar de eram beteagă, eu asta nu simțeam.
Acum eu simt durere, dar neputința doare,
Doare mai mult ca toate, este a mea încercare,
Încerc, în rugăciune eu ajutorul cer
Să înteleg ce înseamnă, să deslușesc mister.
Când nu ai nici putere și ești neajutorat,
Când chiar depinzi de alții, te simți descurajat,
Dar eu stau lângă Tine, Te am ca Dumnezeu,
Tu ești chiar lângă mine, acum în ceasul greu.
Așa cum brațul meu beteag e important,
Eu vin și o spun pe bune, deloc nu-s ezitant,
La Dumnezeu chiar toți avem un rol măreț,
De e picior sau mână, nimeni nu-i mai isteț.
Biserica e întreagă când toți stăm în lucrare,
Când face fiecare o parte mică, mare,
Nimic nu este mic când lucrezi cu credință,
Să facem fiecare lucrare-n umilință.
În trupul pământesc și un deget e util,
Așa-i spiritual, nimeni nu-i inutil,
Să ne facem lucrarea, așa cum Domnul vrea,
Căci nimeni nu-i lăsat degeaba ca să stea.
Ajută-mă pe mine, să mă trezesc din somn,
Căci de prea mult timp zac, de prea mult timp eu dorm,
Îți mulțumesc, Hristoase, căci Tu m-ai cercetat,
Dar în a mea cădere tot Tu m-ai protejat.
Emilia Dinescu
