Gânduri într-o zi tristă
GÂNDURI ÎNTR-O ZI TRISTĂ
Fiecare am avut în familie durere
Când prin moarte am pierdut… am rămas fără putere,
Fiecare am simțit lacrima brăzdând obrazul
Când prin moarte ne-a lovit în familie necazul.
Am murit puțin și noi când durerea ne-a încercat,
Am rămas cu amintiri ce parcă ne-au alinat.
Nu vreau să mă plâng acum și nu vreau nici să jelesc,
Căci cei ce au adormit în Domnul, în Cartea vieții trăiesc.
Vreau să plâng în rugăciune și la Domnul vreau să strig
Pentru cei ce sunt în viață și aș vrea să îi conving,
Să accepte Adevărul, căci încă nu e târziu
Să se apropie de Domnul orice om cât este viu.
Nu avem nici o putere, deși tare ne-am dori
Să-i aducem noi la Domnul pe ai noștri dragi copii
Care au plecat în lume crezând că sunt fericiți
Dacă stau cât mai departe, de cum au fost ei crescuți.
Strigăm toți în rugăciune, așa cum ne-am adunat
Pentru că vrem o minune pentru oamenii din sat,
Pentru orașele toate ce în beznă astăzi zac
Și cred că le este bine cu tot ce trăiesc și fac.
Ne rugăm pentru familii, părinți și surori și frați
Ce nu cunosc Adevărul și sunt foarte depărtați,
Sunt angrenați în tradiții, superstiții fel de fel
C-așa au crezut strămoșii și nu cred deloc altfel.
Ne rugăm doar cu speranță, speranța nu va muri
Că vor vrea cât sunt in viață, atât cât încă sunt vii
Să caute Adevărul, Biblia să o citească
Să-l primească ei pe Domnul dornic să îi mântuiască.
Emilia Dinescu
