Gânduri pentru doamna învățătoare
GÂNDURI PENTRU DOAMNA ÎNVĂȚĂTOARE
Îmi pare rău, eu nu știu să vorbesc
Și vorbele nu știu să le găsesc,
În vers vorbesc ușor și mă simt bine,
Chiar dacă mai greșesc și nu am rime.
Din firea mea, am fost copil cam complexat,
Eram închisă în mine, purtam un handicap,
Era povara mea și mi-am creat o lume,
În lumea mea erau doar gânduri bune.
Nu aveam nici o vină, purtam a mea durere,
Mă închideam în mine fără nici o plăcere,
Trăiam în lumea mea, voiam să-mi fie bine,
Nu mă gândeam s-ajung să mă exprim în rime.
Era o zi senină, un început de toamnă,
Eu am plecat la școală și am cunoscut o doamnă,
Era învățătoare și ea a înțeles,
M-a modelat pe mine, mi-a dat vieții un sens.
M-a învățat să scriu, am scris cu mâna stângă,
Dar nu mi-a spus vreodată că eu aș fi nătângă,
Avea răbdare multă și mult m-a ocrotit,
Am înțeles, pe urmă, ce mult ea m-a iubit.
Mi-a dat aripi să zbor, să zbor prin poezie,
Să mă exprim în rime, am scris versuri o mie,
Eu mi-am creat o lume și nu îmi este greu
Să recunosc că-n toate a fost doar Dumnezeu.
Am învățat să scriu, și scriu și chiar trăiesc,
Nu mai sunt complexată, ușor mă regăsesc,
Mă regăsesc în toate ce Domnul a creat,
Mă regăsesc în rugă și-n harul acordat.
Eu scriu în poezie despre a mea credință,
De dragostea cea mare, de marea biruință,
Așa cum sunt, sunt bine, sunt foarte fericită,
Când mă exprim în rime am viața împlinită.
Ce pot să fac acum și cum să răsplătesc
Pe doamna învățătoare, eu știu că o iubesc,
O port în rugăciune și o voi purta mereu
S-o răsplătească cerul și sfântul Dumnezeu.
Nu vreau să mă mândresc cu tot ceea ce scriu,
Îi mulțumesc în versuri și rimă, atâta știu,
Îi mulțumesc din suflet lui Dumnezeu mereu,
Mi-a scos în cale oameni când îmi era mai greu.
De ai citit ce am scris, sper să te regăsești,
Pe Dumnezeul păcii și tu să-l întâlnești,
Eu scriu în poezie despre tot ce iubesc,
Eu doar vorbesc în versuri, în versuri eu vorbesc.
De am fost recompensată, mă bucur că-s citită,
De am primit un premiu, vă spun, sunt mulțumită,
Chiar dacă nu se vede eu știu că merit are
În toate Dumnezeu, mi-a dat învățătoare.
Învățătoarea mea, ea merită un premiu,
Nu este recompensă, nu este un criteriu,
Ea merită chiar totul căci aripi am primit
Când eu eram copilă și ea m-a șlefuit.
Încerc să mă retrag, nu vreau să plictisesc,
Așa pățesc, din suflet eu vorba o rostesc,
Opresc acum scrisoarea și trec la rugăciune,
Să aibă Domnul milă să facă o minune.
În rugăciune sfântă eu strig chiar pentru ea,
O port în rugăciune pe învățătoarea mea,
Mă rog la Dumnezeu ca El să o însoțească
De-a lungul vieții toate și să n-o părăsească.
Emilia Dinescu