Generației mele
GENERAȚIEI MELE
Mă bucur că băieții mei
Se cred și astăzi niște zmei,
Nu au uitat copilăria,
Poartă în suflet veselia.
Pare că totul este roz,
Dar fiecare poartă un of,
Aș vrea să pot să îi ajut…
Eram copil și n-am știut…
Acum când viața m-a învățat
Să văd în zâmbet un oftat,
Să văd durere în privire,
Aș vrea să vă ofer iubire.
Toți prin necazuri am trecut,
Dar am făcut ce am putut,
Eu vreau să vă ajut, de pot,
De aceea în rugă, chiar vă port.
*****
Dar fetele sunt speciale,
Cu ele pot sta la taclale,
Parcă mai ieri eram copii,
Azi amintirile sunt vii.
Am fost copii și ne-am jucat,
Dar viața mult ne-a depărtat,
Un rost în lume ne-am făcut
Și iată, anii au trecut.
Purtam fundițe și pampoane,
Doream,din suflet, să fim doamne,
Copilul din noi a înviat
Și timpul, parcă-n loc a stat.
Vă port în rugăciunea mea,
Căci fiecare este o stea,
Să aveți un rost minunat,
Eu vă iubesc cu adevărat.
********
Și doamna noastră învățătoare
A pus în noi, în fiecare,
Câte o sămânță, bun răsad,
De aceea eu nu pot să tac.
Pe fiecare ne-a învățat,
Cu sfaturi, ea ne-a cizelat,
Ne-a educat cât a putut,
Eram copii și n-am știut.
Dar astăzi am realizat,
A fost un dascăl minunat,
Nu ne mai e învățătoare,
Ci ca o mamă, mi se pare.
Așa o simt eu în prezent,
Căci mama se uită atent,
Se bucură de ai ei copii
Și nu vrea alte bucurii.
Oricât aș vrea să îi mulțumesc
Cuvintele eu nu găsesc,
De aceea strig la Dumnezeu
S-o poarte-n paza Lui mereu.
*******
Vă mulțumesc la fiecare,
Și vă doresc pace și soare,
Soare în suflet, bucurie
În viața voastră sper să fie.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu
Că totul este planul Său,
Îi mulțumesc, în rugăciune
Pe fiecare îl voi spune.
În viața mea am învățat
Că cerul trebuie căutat,
Să vrem mai mult decât pământul,
Așa m-a învățat Cuvântul.
Aș vrea ca Duhul Sfânt să fie,
Să vă vorbească ca și mie,
În tot ce facem și trăim,
Aș vrea în veșnicii să fim.
Emilia Dinescu
