Habacuc 2
M-am dus la locul meu de strajă,
Și stam pe turn ca să veghez,
Să văd ce îmi va zice Domnul,
Răspunsul Său să cercetez.
Vezi, profeția-i hotărâtă,
Se va-mplini, nu va minți,
Întârzierea orișicâtă,
Așteaptă dar, ea va veni!
Acela care-i fără pată,
În toate e neprihănit,
Viața de cer are legată,
Doar prin credință-i mântuit!
La ce lucrează-aceste neamuri
Și nu se mai opresc deloc?
Se-adună veacuri lângă veacuri,
Trudindu-se doar pentru foc.
Pământul va fi plin de slava
Și cunoștința Domnului,
Ca fundul mărilor de apa –
O haină grea adâncului.
–––––––-
Domnul este în Templul Său sfânt,
Smerit să se plece-orice om!
Să tacă întregul pământ,
Închinare măritului Domn!
Floare de colț