Nopţile de Vară
Nopţile de Vară
Atâta-s de frumoase nopţile de vară
Când soarele coboară-n roşu în apus,
Când mii de stele apar pe ceruri sus
În străluciri aprinse în fapt de seară
Cum Creatorul, măreţie-n ele-a pus.
În linişte, codrul freamătu-şi opreşte
Făcând loc privighetorii ca-n cântare,
Inimi să învioreze cu triluri uluitoare
Care te extaziază, şi atâta le doineşte
Prin puterea Dragostei cea creatoare.
Broaştele din bălţi şi lacuri se trezesc
Şi se – aud în noapte cum se cheamă,
Poate că e timpul să ridice fără teamă
Glasurile în concertul, ce îl pregătesc
Spre slava, şi spre gloria Celui Ceresc.
Pe de altă parte, în câmpii şi pe la sate
Când amurgul, umbrele sale şi-ntinde,
Corul miilor de greieri liniştea o prinde
Şi-n cântarea lor, cri-uri, auzi înălţate
Peamărind pe Dumnezeu, ce ştie toate.
Flavius Laurian Duverna
07 august 2018
