Ieremia
Cuvântul Domnului e foc mistuitor
Ce arde-n inimă, nu poate fi oprit.
Avertizări din cer, mustrări pentru popor,
Robie și exil profetul a vestit.
Să nu mai facă rău, să nu fie-amăgit
Că timp de har mai e, pedepsele nu vin
În generația lui, tot ce a fost rostit,
Se va-mplini curând Cuvântul sfânt, divin.
Închis și-n lanțuri pus strigă neobosit
Solia Domnului de-ntoarcere spre cer
Și toți cei vinovați au de mărturisit
Păcat, fărădelegi, iertarea de o cer.
Din jur împotriviri, de sus amenințat,
Profetul credincios lucrează răbdător
Chiar de nu vede clar, ah, niciun rezultat,
Loial rămâne el, Domnului Creator.
Robia-i la un pas dar el își ia pământ,
Eliberarea lor e planul cel măreț,
Cei șaptezeci de ani trecând în al lui gând,
Salvați vor fi atunci, credința e-al lor preț.
Stăruitor mereu se roagă-ncrezător
Pentru acei puțini ce-ascultă-al său cuvânt,
Se-ntorc de la păcat, neprihănire vor,
Iubesc pe Dumnezeu, Cel bun, Cel drept și sfânt.
În inimile lor Legea este pe tron,
Ființa lor în tot umilă s-a supus,
Așteaptă ei Odrasla, Neprihănitul Domn,
Speranța lumii-ntregi, Regele drag de sus.
Floare de colț
