Intercer – Poezii si editoriale

72. IERTAREA DUȘMANULUI
De multe ori noi suntem cei nedreptățiți
Și în genunchi cădem și ne rugăm fierbinte,
Ca Tu să ne răzbuni, să-i pedepsești pe răzvrătiți,
Dar după aceea noi vedem că suntem fără minte.
Căci chiar de am fost răniți, pățit-am nedreptate,
Tu ne-ai ferit de rele și ne-ai păzit de toate,
Chiar dacă inima din piept ne-a fost prea grav rănită,
Să ne gândim la jertfa ce pe cruce a fost făcută.
Să ne gândim, Isuse, la crucea ce ai purtat,
La jertfa fără seamăn, în care Tu te-ai dat,
S-avem putere, Doamne, ca și noi să iertăm,
Căci, altfel, noi iertare deloc nu merităm,
De aceea, drag Isuse, să nu fim răzvrătiți,
Chiar dacă pe astă lume suntem nedreptățiți,
Să îngenunchem smeriți, în sfântă rugăciune,
Să cerem îndurare, să cerem o minune,
Și a Ta iertare, Doamne, s-o cerem pentru acei
Ce ne-au rănit anume, căci ei sunt mielușei
Ce au rătăcit de turmă și nu mai au păstor,
Dar Tu îi chemi pe nume și îi tot chemi cu dor,
De aceea, drag Isuse, ajută-ne să fim
Așa cum ne-ai cerut, dușmanul să-l iubim,
Să ne rugăm cu lacrimi și vorbe dulci să-i dăm,
Sa îl iertăm, Părinte, greșeala s-o uităm.
Să nu uităm, Părinte, că noi suntem greșiți,
Și vrem a Ta iertare, să fim cu ai Tăi sfinți,
Ajută-ne, Părinte, ca ruga să înălțăm,
Din inimă fierbinte pe toți să îi iertăm.
Emilia Dinescu

Filed under:
Generale by emiliad