În camera de sus
ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus, cu drag, eu poposesc,
Acum la rugă sfântă pe Tine te întâlnesc,
Mă chemi la rugăciune cu glasul Tău suav,
E timp de rugăciune și totul e grozav.
Îți mulțumesc, Hristoase, că nu m-ai părăsit
Când în durere cruntă, grozav am suferit,
Nu m-ai lăsat prea mult să stau în agonie,
Îți aduc mulțumire și slavă numai Ție.
E suferință multă pe acest bătrân pământ
Și viața, tinerețea se duce spre mormânt,
Fără o jertfă sfântă nimic nu am avea
Căci crucea grea, povara, sunt sigur, ne strivea.
Privesc cu jind în zare și te aștept cu dor,
Când sunt în suferință mă tem că am să mor,
Eu nu mă tem de moarte, vreau să mă pocăiesc,
Căci știu că altă cale nu e să te întâlnesc.
Îmi doresc veșnicia, nimic nu îmi doresc
Decât să stau cu Tine în cer să povestesc,
Mă rog și strig întruna căci știu că ai să vii
Căci ne-ai promis în Carte, dar timpul Tu îl știi.
Vreau cerul cu ardoare, doresc în cer să fiu
Cu toți ai mei, sper, Tată, atât, acum eu știu,
Vreau veșnicia, Tată, te rog să îi trezești
Căci știu că ca și mine, Tu, Doamne, îi iubești.
Te rog, să dai speranță în sufletul meu trist
Căci Tu nu vrei, Hristoase, o viață de artist,
Dă-mi zel și dă-mi speranță că voi fi mântuit,
Ajută-mă să cred că cerul am primit.
Emilia Dinescu
