În camera de sus
ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus eu, iată, am poposit,
Din somnul nopții, Doamne, pe mine m-ai trezit,
Încă o zi de viață în dreptul meu ai scris,
Vreau s-o trăiesc cu Tine căci Tu ești de neînvins.
Ce dacă e durere și chin pe acest pământ,
Ce dacă vine moartea și închide în mormânt,
Mă încred în Tine, Tată și vreau să merg înainte,
Să mă încred în Tine, Tu ești al meu Părinte.
În camera de sus, uit de orice durere
Și vin la rugăciune, nu vin doar pentru a cere,
Eu vin cu bucurie și vreau să-ți mulțumesc
Că-n timp de rugăciune mereu te întâlnesc.
Și când furtuna vine, Tu îmi ești adăpost
Căci fără Tine, Doamne, eu nu am nici un rost
Și când necazul vine, aș vrea să nu cârtesc,
Să cred mereu în Tine, să nu mă opintesc.
Tu ești a mea putere, eu sunt doar un nimic,
Cum stau la rugăciune, privirea o ridic
Și văd că ești cu mine și mă încurajez,
Orice ar veni, Isuse, nu vreau să mă întristez.
Chiar dacă am eșecuri și știu că am greșit,
Eu știu că a mea vină pe cruce ai pironit
Și îndrăznesc, Isuse și sper că vei lucra
La cei din lista noastră ce nu-s în turma Ta.
În listă-s multe nume și mulți te-au cunoscut,
Dar au plecat în lume căci lumea le-a plăcut,
Ei cred că le e bine, mimează fericirea,
Dar numai lângă Tine găsi-vor împlinirea.
Strigăm în rugăciune, bolnavii ce-i avem,
Adu-le alinare, noi ne rugăm, credem
Că unde șlefuiești, lucrarea e a Ta,
Ajută-ne să credem, nu vrem a ne întrista.
Ne încredem doar în Tine, ești Medicul suprem,
Venim în rugăciune și spunem tot ce vrem,
Noi ne dorim, Părinte și cerem vindecare,
Dar împlinește, Doamne, doar ce e spre salvare.
Noi nu vedem înainte, Tu vezi în viitor,
Vrem mântuirea noastră și a întregului popor,
Ajută ca încercarea să fie spre zidire,
Căci fără de credință nu este mântuire.
În camera de sus eu, iată, zăbovesc
Și iartă-mă, în rugă eu știu că des greșesc,
Nu știu să cer și vin cu vorbe fără rost,
Dar vreau să vin la Tine, doar Tu ești adăpost.
Aduc în rugăciune familia, vecinii,
Aduc și cunoscuții, dar aduc și străinii,
O nouă săptămână, acum am început,
Ajută-mă în lume să te fac cunoscut.
De nu vorbesc prin vorbe, prin fapte să vorbesc,
Căci vreau să te cunoască și acei ce azi citesc,
Eu scriu în poezie, din inimă eu scriu,
Vorbesc doar despre Tine, eu știu că Tu ești viu.
Cuvintele sunt goale, doar vorbe fără sens
De-n viața noastră simplă nu facem un demers,
Hai, să ne pocăim, e timpul de pe urmă,
Noi vrem să fim în ceruri cu toată a Ta turmă.
Emilia Dinescu
