În camera de sus
ÎN CAMERA DE SUS
E ceas de rugăciune și iată, am venit,
Sunt fericită, Doamne, că-n rugă m-ai primit,
E ceasul meu de veghe, în lanț eu m-am înscris,
Căci m-ai chemat, Isuse, Tu mi-ai vorbit, nu-i vis.
Ți-am auzit chemarea în gălăgia lumii,
Dar m-am temut, Isuse, că-n timpul rugăciunii
Se vor ivi probleme, satana va lucra,
Eu m-am temut că-n rugă nu mă pot consacra.
Dar ai făcut minune și-n timp de rugăciune,
Nu s-a întâmplat nimic, este a Ta minune,
De liniștea din casă, aș vrea să-ți mulțumesc,
Îți mulțumesc că-n rugă eu pot să te întâlnesc.
Este sublim să știi că te-ai luat de mână
Și stai unit în rugă, o dată-n săptămână,
Cu frații tăi de grupă, cu cei ce s-au înscris,
În lanțul rugăciunii, așa cum am promis.
Venim uniți în rugă, pe altarul rugăciunii,
Venim s-aducem, Tată, problema misiunii,
Sunt mulți care lucrează, Cuvântul răspândesc,
Sunt mulți care sunt contra și poate-i prigonesc.
Îi pun în rugăciune pe cei care vorbesc,
Pe colportorii care Cuvântul răspândesc,
Pe toți evangheliștii ce fac, astăzi, lucrare,
Pe toți misionarii ce sunt în deplasare.
Mă încred în Tine, Doamne și îndrăznesc să sper
Că cei ce sunt pe liste și par că-n lume pier,
Vor fi aduși la Tine, metoda Tu o știi,
Venim cu a noastre liste, pe liste avem copii.
Copiii noștri în lume de mult s-au afundat
Și sunt vrăjiți, se pare, satana i-a înșelat
Și au gustat pocalul păcatului amar
Și cred că au băut din cel mai bun nectar.
Venim uniți în rugă, căci toți avem în casă
Pe cineva ce pare că de Cuvânt nu-i pasă,
Unește, Tu, familii, unește în credință,
Ajută-ne în rugă, sperăm în biruință.
Cu lacrimi mari în inimi la rugăciune stăm,
Cu sufletul în lacrimi pentru bolnavi strigăm,
Sunt mulți în suferință, e timpul spre sfârșit
Și boala și necazul, poporul a lovit.
Avem pe liste scriși, bolnavi și suferinzi,
Copii foarte micuți și tineri prea plăpânzi,
Spitalele sunt pline, bolnavi în paturi zac,
Se roagă cu speranță, ei cred, nu se prefac.
Te rog, să dai speranță, în încercarea grea,
Creștinului ce poartă o suferință rea,
Să treci pe lângă patul de suferință amar,
Să pui Tu, mângâiere, să ștergi orice coșmar.
La noi e libertate, dar mulți sunt prigoniți,
Sunt zone întregi în lume, creștinii sunt loviți,
Războaie fără număr și fără rost pornesc,
Sunt multe zone-n care doar moartea își doresc.
Noi suntem prea bogați și nu avem vreo lipsă,
Sunt mulți ce-nfometează și setea nu li-e stinsă,
La noi în frigidere e bogăție multă,
Dar alții mor de foame, căci omenirea-i surdă.
Sunt mulți fără de casă, sunt mulți fără adăpost,
Căci au crescut pe stradă și simt că n-au vreun rost,
Aș vrea să te cunoască, căci și ei au un Tată,
Când pun capul pe pernă, eu simt că-s vinovată.
Sunt vinovată, Tată, mai mult n-am dăruit,
Deși din mâna Ta, eu darul am primit,
Sunt vinovată, Doamne, că nu îți mulțumesc,
Că tot ce am primit, aiurea risipesc.
Mă uit în jur cu teamă și văd că-s rătăcită,
Sunt oaia cea bolnavă, merit să fiu lovită,
Dar Tu ai fost prea bun, pe umeri m-ai luat,
Din valea de necazuri, pe brațe m-ai purtat.
Mă bucur că sunt bine și vreau să-ți mulțumesc
Pentru țepușul care n-am vrut să îl primesc,
Am fost o complexată și mult eu am cârtit,
Dar mulțumesc că boala mai mult nu m-a lovit.
În camera de sus eu, iată, am intrat,
E ceasul meu de veghe și stau, am așteptat,
Am așteptat s-aud, o vorbă să primesc,
Cu pacea Ta divină, acum, mă întâlnesc.
În camera de sus, de mână ne luăm
Și împreună-n rugă, durerea noi strigăm,
Tot împreună, Doamne, în cer ne-om bucura,
Căci timpu-i scurt și știm, curând noi vom zbura.
În camera de sus, acum, noi poposim,
Curând, Tu vei veni, aștept să ne întâlnim,
Până atunci, de mână, vom sta în rugăciune,
Îți mulțumim de toate, amin mai pot a spune.
Emilia Dinescu
