În camera de sus
ÎN CAMERA DE SUS
E timpul meu de rugă și iată, am venit,
În alergarea mea prea mult am obosit,
M-așez la poala crucii, cu Tine eu vorbesc,
Sunt fericită, Doamne, că pot să te întâlnesc.
Sunt păcătoasă, Tată, în camera de sus
Eu intru cu sfială, nimic bun n-am adus,
M-aduc pe mine, Tată, mânjită și spurcată,
Prin harul Tău, Hristoase, eu știu că sunt iertată.
E timpul meu de rugă, e timpul minunat,
Căci încă sunt în viață și ruga n-am uitat,
Cu frații mei de mână, în camera de sus,
Aduc a mele vorbe, sfințește-le, Isus.
Eu vin la rugăciune, eu vreau să-ți mulțumesc
Că mi-ai dat privilegiul acum să îți vorbesc,
Mă simt sublim în rugă și uit a mea durere,
În camera de sus eu simt a Ta putere.
Mă rog pentru toți frații ce stau în rugăciune,
În camera de sus venim cu toți a spune,
Îți spunem păsul nostru, îți spunem suferința,
Iar Tu, cu bunătate, ne întărești credința.
Avem și liste, Tată, cu lacrimi ne rugăm,
Pe liste sunt bolnavii, pe nume îi strigăm,
Tu îi cunoști prea bine, îți cerem vindecare,
Îți cerem în durere s-aduci Tu alinare.
E timpul de pe urmă și boala s-a înmulțit,
Poporul Tău, copiii, prea mult au suferit,
Dar știm că Tu ești Medic și știm că ne asculți,
Venim la rugăciune, stăm la altar desculți.
Îți cerem îndurare, spitalele sunt pline,
Și suferința-i multă, prea mulți nu se simt bine,
Satana este șmecher, lovește cu durere,
Aduce suferință, el simte doar plăcere.
Nu mă ridic din rugă și vreau să-ți mai vorbesc,
Sfințește rugăciunea pe care o rostesc,
Copii sunt în lume, noi știm că am greșit,
Noi am greșit în toate, în cum i-am sfătuit.
Aduc pe altarul Tău o listă cu acei
Ce au plecat în lume și ei se cred chiar zmei,
S-au depărtat de Tine, s-au depărtat de tot,
Eu astăzi plâng, ca mamă, și-ți spun că nu mai pot.
Copiii noștri, Doamne, prea mult s-au rătăcit,
Veninul lumii, toate, pe ei i-a înghițit,
S-au afundat în vicii, s-au depărtat de Tine,
Ei merg în amăgire, crezând că le e bine.
E timpul de pe urmă, durere-i peste tot,
Eu plâng în rugăciune, să mai vorbesc, nu pot,
Te rog să îmi asculți și gândul nerostit,
Aș vrea să fac o rugă, dar plânsul m-a oprit.
Se întâmplă mult pentru multe, să le mai duc, nu pot,
Aș vrea să las povara, de aceea eu mă rog,
E timpul de pe urmă, e multă suferință,
Trezește, Tu poporul, e timp de pocăință.
Ne-am afundat în lume, cu multe ne-am mânjit
Și dragostea dintâi de mult s-a cam răcit,
Suntem laodicea, suntem doar căldicei,
Suntem copiii Tăi, transformă-ne cum vrei.
În brațul Tău de Tată noi ne predăm deplin,
Se aud vești de războaie, de lacrimi și suspin,
Cutremure sunt multe, pământul se răscoală,
Sunt zone multe atinse de o cumplită boală.
Se moare chiar de foame, noi hrană aruncăm,
Ne bucurăm de toate, pot spune, ne distrăm,
Mulți mor de sete astăzi, noi apa risipim,
Ba, ne dorim doar sucuri, nu știm să prețuim.
Cămările sunt pline, provizii ne-am făcut,
Haine cât mai la modă, așa cum ne-a plăcut,
Ne etalăm în toate, ne facem inventarul,
Suntem zgîrciți din fire când trebuie să dăm darul.
E timpul de pe urmă, să ne rugăm mereu,
Să ne vorbească-n toate al nostru Dumnezeu,
E timpul de pe urmă și vrem să ne trezim,
De adormim din veghe, noi știm că doar murim.
Ne-am adunat în rugă, o grupă ai format,
Predau ștafeta Tată, eu știu, Tu m-ai chemat,
În rugăciune sfântă noi vrem să te așteptăm,
De aceea împreună în rugă o să stăm.
Nu avem nici un merit că am ajuns aici,
De nu stăm lângă Tine, suntem nimic, ne zici,
De aceea cu suspine și lacrimi ne rugăm,
Ajută-ne, în rugă mereu să ne predăm.
Emilia Dinescu