În camera de sus
ÎN CAMERA DE SUS
E timpul rugăciunii în camera de sus,
Sunt așteptată aici, chiar de al meu Isus,
M-așez la rugăciune, încep ca să vorbesc,
Încep cu mulțumire, încep să mulțumesc.
Îți mulțumesc, Hristoase, în viață încă sunt,
Înseamnă că-s utilă, am un rost pe pământ,
Ajută-mă să fiu așa cum Tu dorești,
Eu mă opresc din rugă, aștept să îmi vorbești.
Eu sunt greșită, Doamne, nu merit chiar nimic,
Privirea, sus la cruce, nu pot să o ridic,
Pe cruce eu te-am pus, sunt vinovată eu,
Dar vin la rugăciune, ești al meu Dumnezeu.
În lanțul rugăciunii pe care l-ai format,
E timpul meu de rugă și iată, am intrat,
Eu știu că nu am merit, de aceea îți mulțumesc,
Eu am venit la rugă, prin har eu te slăvesc.
De mână stau cu frații, cu toții mulțumim,
Suntem încă în viață și încă mai trăim,
Prin harul Tău, Hristoase, acum noi ne rugăm,
Prin mila Ta cea mare în rugăciune stăm.
Cu listele ce-s scrise la Tine am venit,
Te rog, privește, Tată, poporu-i oropsit,
E timpul de pe urmă și boala s-a înmulțit,
Spitalele sunt pline, e timpul la sfârșit.
Tu ești al nostru Medic, doar Tu ne dai putere,
E multă suferință și prea multă durere,
O boală fără leac pe lume a venit,
Noi știm că e păcatul, acesta s-a înmulțit.
Ne îngrozește, Tată, atâta suferință,
E timpul de pe urmă și cerem pocăință,
Îți cerem pocăință, îți cerem vindecare,
Tu ești al nostru Medic, îți cerem alinare.
Cu inima zdrobită eu listele le pun
Pe altarul rugăciunii și lacrimile adun,
Copiii noștri în lume de mult s-au rătăcit,
Noi i-am crescut cu Tine, satana i-a răpit.
Sunt nume multe, Tată, copii ce te cunosc,
Ei au crescut cu Tine, dar nu te recunosc,
S-au depărtat de Tine și n-au realizat,
Căci fără Tine, Tată, în multe au clacat.
E timpul de pe urmă și vești proaste primim,
Sunt zone întinse, Tată, de unde auzim,
Vin vești de suferință, războiul cotropește,
E timpul de pe urmă și satan ne lovește.
La noi încă e pace, e pace și e bine,
Am ațipit, se pare, cu gândul tot la Tine,
Trezește-ne, Hristoase, din somnul ațipirii
Și pune-ne în suflet s-avem zelul jertfirii.
Bisericile-s goale, privesc cu întristare,
Degeaba e clădirea, biserica e mare,
Căci nu răsună, Tată, cântări de biruință,
Nu se mai varsă lacrimi, nu mai vrem pocăință.
Privesc cu întristare în sufletul bolnav,
Privesc în mine acum și văd cât sunt de grav,
Eu vin în rugăciune, te rog să mă trezești,
Mă rog cu disperare, vreau ruga să primești.
O săptămână nouă, acum am început,
Vrem să pășim cu Tine, să lăsăm ce a durut,
Cu lacrimi mari în inimi la Tine toți strigăm,
Dorim cu ardoare cerul, de aceea ne rugăm.
Nu vrem ca alergarea să fie zadar,
Cu stăruință, Doamne, noi cerem al Tău har,
În dreptul nostru Tată să scrie mântuit,
E timpul de pe urmă, noi ruga am rostit.
Emilia Dinescu
