Intercer – Poezii si editoriale

ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus cu toții am intrat,
Picioarele-s curate, chiar Domnul ne-a spălat,
Nu avem nici un merit ca să intrăm aici,
Dar harul și speranța ne dă puteri… nu mici.

Suntem uniți în rugă cu dragoste frățească,
Să stăm la rugăciune, credința să ne crească,
De mână stau cu frații, noi credem că ne asculți,
Chiar dacă des greșim și nu suntem plăcuți.

Suntem laodicea și viața nu-i lumină,
Suntem murdari, Hristoase, acoperiți de tină,
Nu avem nici un merit, demult am ațipit,
În lanț de rugăciune cu dragoste am venit.

Venim uniți în rugă și vrem să fim iertați,
Venim așa cum suntem, nu suntem cei curați,
Dar credem cu tărie, pe cruce ai murit,
Îți mulțumim din suflet, chiar Tu ne-ai curățit.

Ștafeta rugăciunii, cu drag, eu o preiau,
M-așez lângă altar, de vorbă vreau să stau,
Îți mulțumesc din suflet că ești prezent cu noi,
E timpul meu de rugă, m-așez și eu cu voi.

Cu listele ce-s scrise la Tine am venit,
Îți mulțumesc, Hristoase, prin har Tu m-ai primit,
Îți mulțumesc din suflet că am încă putere,
Că sunt încă în viață și vin mai multe a cere.

Pe listă-s multe nume, prea mulți s-au depărtat,
I-aduc acum în rugă pe cei ce te-au uitat,
Ei au plecat în lume și cred că le e bine,
Dar sufletul li-e gol, pustiu e fără Tine.

Sunt multe nume, Tată, cărarea au rătăcit,
Nu îi lăsa să uite că ei te-au întâlnit,
Prin Duhul sfânt trezește-i, e timpul de pe urmă,
Eu cred că-i vom vedea, curând, în a Ta turmă.

Copiii mei în lume și ei s-au rătăcit,
Au rătăcit cărarea, Cuvântul n-au primit,
Mă rog și pentru ei, ca pentru toți din listă,
Mă rog cu lacrimi mari, Tu știi cât sunt de tristă.

Plângând, aduc în rugă pe cei în suferință,
Că-s tineri sau bătrâni, aduc a mea dorință,
Doresc, ca mare Medic, să treci la fiecare,
S-aduci Tu alinare, s-aduci și vindecare.

Noi știm că nu e mult, pe nori Tu vei veni,
Dacă n-ar fi așa, eu nu aș pomeni,
Te rog, pentru bolnavi, de vrei să-i ții în viață,
De adorm, să se trezească în marea dimineață.

E multă suferință și boala este grea,
Ajută toți bolnavii pe Stâncă ca să stea,
Durerea este cruntă, nu vrem ca să clacăm,
Orice ar fi să vină în Tine ne ancorăm.

E multă suferință, e timpul de pe urmă,
Satana vrea să smulgă toți mieii, chiar din turmă,
Îți cerem Duhul sfânt, vrem ploaia Ta târzie,
Căci știm că fără Tine, nimic nu poate să fie.

Te rog fierbinte, Tată, cuvântu-mi să sfințești
Și slaba-mi rugăciune, te rog, să o primești,
Primește rugăciunea, sfințește ce am rostit
Și iartă-mă pe mine, eu știu că am greșit.

Ștafeta rugăciunii eu mai departe o dau,
Uniți toți frații noștri în rugăciune stau,
Îți mulțumesc că încă ne auzim ca frați,
În rugă ne susținem, în lanț stăm adunați.
Emilia Dinescu

Filed under:
Generale by emiliad