În camera de sus
ÎN CAMERA DE SUS
Ne-am strâns aici, în camera de sus,
Să povestim cu bunul Domn Isus,
El ne așteaptă chiar pe fiecare,
Căci este Fratele nostru mai mare.
El a murit pe cruce răstignit,
Noi nu am meritat, dar ne-a iubit,
Tot El, la rugăciune ne-a chemat,
Am înțeles ce mult am însemnat.
Suntem doar lut fără de preț, fără valoare,
Prin jertfa Lui ne-a dat valoare mare,
Căci Tatăl ne-a înfiat, suntem de neam de soi,
Și eu și tu și noi, chiar amândoi.
În camera de sus ne-am întâlnit,
E timpul minunat, de Domnul pregătit,
Suntem o grupă mică, dar foarte importantă,
Căci grupa noastră este în cer notată.
Eram orfani, dar Tatăl ne-a înfiat,
Suntem copii de Rege, minunat,
Nu suntem nici orfani, dar nici abandonați,
Suntem copiii Tatălui și suntem frați.
Cu frații mei de mână m-am luat,
E timpul meu de rugă și am intrat
În camera de sus să îți vorbesc,
Sunt fericită, căci pot să te întâlnesc.
Eu nu am nici un merit, am venit,
Sunt plină de păcate, m-ai primit,
Cu sângele-ți divin Tu m-ai spălat
Și haina cea curată în dar mi-ai dat.
Sunt mântuită și îți mulțumesc,
Nu meritam, dar știi că îmi doresc,
Doresc cu ardoare cerul, doresc doar veșnicia,
Căci pe pământ nu-i totul, în cer e bucuria.
Cu listele ce-s scrise la Tine am venit,
Îți mulțumesc, eu știu, m-ai mântuit,
Dar vin, mă rog pentru acei ce au plecat,
Au rătăcit cărarea și te-au abandonat.
Sunt multe nume, Tată, le rostesc,
În dreptul fiecărui nume mă opresc,
Eu nu-i cunosc, dar Tu îi știi prea bine,
Trimite-le mustrare și cheamă-i către Tine.
Pe această listă am băieții mei,
Te rog să-i chemi la Tine și pe ei,
Eu i-am crescut cu Tine, dar iată, am greșit,
Eu, personal, pot spune că nu am reușit.
Nu i-am predat deplin în brațul Tău,
La cârmă am căutat să fiu chiar eu,
Am eșuat dramatic și ei s-au depărtat,
Satana este șmecher și el mi i-a furat.
Noi, ca părinți, toți suferim, Tu suferi cel mai tare,
Căci fiecare suflet ce a plecat de pe cărare,
E prețios, e unic și îl vrei salvat,
De aceea cu suspine, strigăm neîncetat.
E timpul de pe urmă și boala s-a înmulțit,
Poporul Tău este și el lovit,
Avem bolnavi, pe liste i-am înscris,
Pe fiecare nume separat l-am zis.
E suferință multă și încercarea-i grea,
Ajută toți bolnavii în boala cruntă, rea,
Trimite alinare la cel ce-n suferință
Se teme să nu piardă fărâma de credință.
Tu ești al nostru Medic, la Tine ne rugăm,
Îți cerem vindecare, din suflet toți strigăm,
Dar cel mai mult îți cerem ca Duhul sfânt să fie,
Cu cei ce au durere, dă-le credință vie.
Mă rog pentru acei ce duc Cuvântul sfânt,
Pentru acei ce astăzi împrăștie Cuvânt,
Să îi trimiți la lucru, să mergi și Tu cu ei,
Ei sunt doar miei firavi, se luptă chiar cu lei.
Mă rog pentru orașul în care locuiesc,
Pentru vecinii mei mă rog și îmi doresc
Să fiu doar o lumină, să le vorbesc de Tine,
Să înțeleagă toți căci Tu ești Cel ce vine.
E timpul de pe urmă și vești proaste primim,
Aflăm cu disperare, creștinii mor în chin,
Sunt zone multe, Doamne, pline de suferință
Și prigoniții mor, dar mor cu a lor credință.
Noi suntem bine încă și chiar am ațipit,
Dar Mirele-i la ușă, nu-i timp de adormit,
Trimite Duhul Sfânt, vrem ploaia Ta târzie,
Peste poporul Tău ce vrea în veșnicie.
Vrem o redeșteptare, nu vrem să adormim,
Noi vrem în veșnicie, atât noi ne dorim,
Te rog, nu ne lăsa să alergăm degeaba,
Noi vrem cerul cu ardoare, aceasta este graba.
Suntem copiii Tăi, ne-ai înfiat, ești Tată,
Să nu te părăsim nicicând și niciodată,
Să stăm în rugăciune, ce dacă este greu,
Noi te avem ca Tată, doar Tu ești Dumnezeu.
Pământul este aspru și aspră este viața,
Dar noi cântăm cântarea, așteptăm dimineața,
Cerul se va deschide, Hristos va reveni
Și grupa noastră toată în cer ne-om întâlni.
Eu m-am rugat în versuri, de versul ai citit,
Vreau să te întreb acum, tu știi… ești mântuit?
Te rog să iei Cuvântul, te rog să îl citești,
Primește Adevărul, pe Hrist’ să îl primești.
Eu vreau să merg acasă, să te întâlnesc pe tine,
În veșnicie vreau ca să te am cu mine,
E timpul de pe urmă, e timp de pocăit,
O ultimă întrebare, tu crezi, ești mântuit?
Emilia Dinescu
