În camera de sus
ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus poporul Tău se adună,
În lanțul rugăciunii și-n astă săptămână,
Venim uniți în rugă și vrem să-ți mulțumim
Că suntem încă liberi și încă mai trăim.
În harul Tău puternic dorim să ne ancorăm,
Îți cerem Duhul sfânt, pe baricade stăm,
Suntem vremelnici, Doamne, o umbră și atât,
Dar ne agățăm de Tine, căci nu vrem în mormânt.
Suntem doar tină, Tată, un praf fără valoare,
Căci fără Tine suntem un suflet care moare,
Dar dragostea Ta mare ne-a transformat în fii,
Ne-ai înfiat pe noi, suntem ai Tăi copii.
Ne-ai strâns din lumea mare în camera de sus,
Venim să stăm de vorbă, îți mulțumim nespus,
Deși nu ne cunoaștem, Tu ne cunoști pe noi,
Te rog să ne primești, suntem murdari și goi.
Ștafeta rugăciunii eu, iată, o preiau,
E timpul meu de veghe, în rugăciune stau,
Aduc în rugăciune doar vorbe ce-s mânjite,
Te rog să le sfințești, să le primești, Părinte.
M-așez să stăm de vorbă, privirea n-o ridic,
Eu știu că sunt murdară, dar vin și vreau să zic,
Îți spun ca unui Tată, vorbesc cu îndrăzneală,
Sfințește vorba mea, nu vreau doar trăncăneală.
Și listele le aduc, cu Tine eu vorbesc,
M-ai înfiat pe mine, de aceea îndrăznesc,
Aduc în rugăciune copiii ce au plecat,
Pe cei ce au fost cu Tine, dar mult s-au depărtat.
Sunt nume multe, Tată, copii ce-s rătăciți,
Îți cer să le vorbești, ei se cred fericiți,
Trimite Duhul sfânt, trimite-le mustrare,
Trimite-le blestem sau binecuvântare.
Tu îi cunoști prea bine, cunoști pe fiecare,
De aceea îndrăznesc să cer chiar încercare,
Tu știi mai bine, Doamne, ce este necesar,
Trimite-le ce vrei, să vină-n turmă iar.
Aduc bolnavii noștri, bolnavă sunt și eu,
E multă suferință, de multe ori e greu,
E timpul de pe urmă și boala s-a înmulțit,
Păcatul este groaznic, păcatul ne-a rănit.
Tu ești al nostru Medic, îți cer chiar vindecare,
Să treci cu bunătate, s-aduci și alinare,
E suferință multă, ne temem în durere,
Îți cerem vindecare, îți cerem mângâiere.
E timpul spre sfârșit, ne temem de furtună,
De aceea ne rugăm cât este vreme bună,
Venim uniți în rugă și cerem doar credință,
Te rog, cu a Ta milă, să ne dai biruință.
E secolul vitezei și s-a evoluat,
Chiar și păcatul, Tată, nu e numit păcat,
Bisericile-s goale, poporul se răcește,
Te rog, trimite Duhul, te rog, Tu ne trezește.
Suntem o grupă mică, suntem a Ta mireasă,
Te așteptăm pe nori, noi vrem să fim Acasă,
Trimite Duhul sfânt, vrem ploaia Ta târzie
Să vină, să ne ude, aceasta-i bucurie.
Emilia Dinescu
