În camera de sus
1466. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus e timp de rugăciune,
Preiau ștafeta, Tată, și vin, eu vreau a spune,
Eu vin să îmi vărs oful, cu Tine să vorbesc,
Dar mai întâi, Părinte, aș vrea să-ți mulțumesc.
Îți mulțumesc din suflet, îți mulțumesc fierbinte,
M-ai înfiat pe mine și ești al meu Părinte,
Eu nu mai sunt orfană, nu sunt a nimănui,
Și spun cu îndrăzneală, sunt fiica Tatălui.
Ștafeta rugăciunii acum am preluat,
Cu frații mei de mână, mereu, eu m-am rugat,
Îți mulțumim fierbinte, Tu ne-ai adus aici,
Chiar de suntem căzuți, noi știm, Tu ne ridici.
Suntem o grupă mică în rugă ancorați,
Noi vrem să te simțim, suntem uniți ca frați,
Avem și liste, Tată, avem același gând,
Ne vom ruga împreună, ne vom ruga plângând.
Avem același sânge, avem sânge de Hrist’,
Chiar dacă plânge, Tată, poporul nu e trist,
Te așteptăm cu dor, vrem să plecăm acasă,
Suntem doar un popor, suntem a Ta mireasă.
Venim uniți în rugă și vrem să fim și-n cer,
Degeaba alergăm după ce-i efemer,
Dorim doar veșnicia, dorim în cerul sfânt,
De aceea stăm în rugă, te așteptăm cântând.
Cântăm imnuri de slavă, cântăm de bucurie,
Suntem poporul Tău, aducem mărturie,
Curând timpul se încheie, Hristos va reveni,
Până atunci în rugă mereu ne-om întâlni.
Emilia Dinescu
