Închinare
Locaşul-templu cu altar de aur,
Ce nu-i văzut de ochii omeneşti,
Cuvântul Sfânt-ca preţios tezaur,
Respect şi cânt aici poţi să-mpleteşti.
Purtând în noi poveri de gând sau trudă,
Să le-aşezăm pe aripi îngereşti,
Ca-n ceruri laude doar să se-audă,
Şi imnuri noi cu teamă să rosteşti.
Păzim atenţi a vorbelor cale,
Oprind alergarea lor prea firească.
Tăcere acum! Căci şoaptele tale,
Din cărţi îngerii au să citească.
Să nu-ntârziem la ceas de-nchinare,
Regele-Isus e punctual orişicând,
Sufletul plin în linişte mare,
Pregătindu-l cu grijă la cer meditând.
Bucurie, tristeţe şi alte simţiri,
Aşternem la Cruce lângă tronul de har.
Liniştea, pacea realei iubiri,
Se revarsă din ceruri de dor iar şi iar.
Zi după zi, cu fiece clipă,
Viaţa o dăm, neînsemnat prinos,
Celui ce-n dragoste făcu risipă,
Domnului Creator Isus Hristos.
Floare de colţ
