Îndemn la rugăciune
ÎNDEMN LA RUGĂCIUNE
Când Dumnezeu ne cheamă să stăm pe baricade,
Din alergarea noastră să ne oprim, se poate,
Chiar trebuie să facem mai des câte un popas,
De ce cădem în rugă numai de avem necaz?!…
De așteptăm necazul, necazul o să vină,
Să facem rugăciune, să vrem să fim lumină,
Să ne predăm în rugă, că-i greu sau că-i ușor,
Să nu uităm că suntem un neam și un popor.
Suntem de neam de soi, suntem copiii Lui,
Ne-a înfiat pe noi, suntem ai Tatălui,
Noi nu suntem orfani și nici ai nimănui,
Suntem plini de speranță, suntem ai cerului.
Să facem rugăciune, în rugă să strigăm,
Mai des dacă se poate, mai des să ne rugăm,
Căci Tatăl ne așteaptă, doar ca să-i povestim,
Mai des în rugăciune ar trebui să fim.
Copilul cu părinții mereu își povestește,
Creștinul cu al lui Tată, tot des se întâlnește,
Căci Tatăl e cu el, mereu îl ocrotește,
De aceea-n rugăciune creștinul poposește.
Și de este mai greu, creștinul nu cedează,
În sfântă rugăciune, El stă, se ancorează,
Acceptă șlefuirea și merge mai departe,
Doar cu credință multă le biruie pe toate.
În rugăciune sfântă să stăm când ne e bine,
Să mulțumim întruna și pentru tot ce vine,
Să stăm în rugăciune, să nu ne rușinăm,
Pe cei din jurul nostru în rugă să-i strigăm.
Să cerem convertirea, a noastră și a lor,
A celor ce-i cunoaștem și a dușmanilor,
Să cerem Duhul sfânt și ploaia Ta târzie,
Peste poporul nostru și a noastră Românie.
Să facem rugăciunea să fie auzită,
Să strigăm cu tărie, ruga va fi primită,
Să cerem o schimbare, să cerem pocăință,
E timpul de pe urmă, e timp de umilință.
Să ne rugăm acum, să ne rugăm mereu,
Să n-așteptăm să vină necazul, este greu,
Să facem rugăciunea să fie un stil de viață,
Nu doar o adiere de vânt de dimineață.
Să ne rugăm fierbinte, în cămăruța noastră,
Să ne rugăm cu ochii spre zarea cea albastră,
Să-l așteptăm pe Domnul, mereu în rugăciune,
Căci rugăciunea este puterea în astă lume.
Emilia Dinescu
