Între liniștea iernii și focul inimii
1568. ÎNTRE LINIȘTEA IERNII ȘI FOCUL INIMII
Contrast între natură și mine, între anotimp și eu,
Între liniștea iernii și focul inimii, mai mereu,
Ardere e-n mine, chiar dacă afară e ger și frig,
Căldură contrastantă, în rugăciune strig,
Mi-e dor de veșnicie, mi-e dor de Dumnezeu,
Chiar dacă eu greșit-am, și știu, păcatu-i greu.
Încremenire-n mine, cuvinte nu găsesc,
Nu știu dacă sunt fraze să pot să-i mulțumesc,
Contrast ca în natură, totul e alb, curat,
Chiar dacă a fost tină, noroi și-ntunecat,
Așa sunt eu acum, am fost spălat de tot,
Am primit haina albă, să-i mulțumesc, nu pot,
Cuvinte nu găsesc, din inimă vorbesc,
Din focul inimii acum, îți mulțumesc.
Emilia Dinescu
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.