Jalea unui tată
Paginile sfinte pline de durere
Consemnează simplu multe tragedii.
Tineri plini de viață, pradă morții rele,
Au căzut deodată, alții – mici copii.
Vai câtă mâhnire este adunată
În tăcere-adâncă, plânge mult Adam…
Înzecit străpunsă și-apoi sfâșiată
Inima lui Iov suferă cu calm…
Nicio-ntunecare, nicio răzvrătire,
Avraam nu lasă nici cel mai mic semn,
Pe fața-i bătrână să aibă ieșire,
Ascultă porunca, tragicul îndemn.
Fiul promisiunii tace lângă tată.
Au părut ca anii zilele de drum.
Credința adâncă e greu încercată,
Speranțe și vise au trecut ca fum…
Haina-nsângerată, ca de niște fiare
L-a zdrobit pe Iacov cel părtinitor,
Zile de tristețe vin foarte amare,
Lacrimi nesfârșite cu atâta dor…
Țipă de durere David în cetate,
În pădurea deasă fiul său muri.
A uitat trădarea și ce nedreptate
Absalom făcuse fără a roși.
––––––––
Străpunsă-i Iubirea pe crucea rușinii,
Pe Fiul de Tatăl, păcatul enorm
Vrea-n veci să-I despartă, dând amarul vinii
Și inima frânge Divinului-Om.
În întuneric dens, Tatăl prezent e trist,
Cu îngeri sfinți ce-s gata de slujire.
Neștiind nu-i nicio mângâiere pentru Hrist,
Nimeni cu El, e-ascuns de-orice privire…
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
