Jertfirea lui Isaac
Biblia ne povestește,
Cum pe vremuri Avraam,
A primit aleasă veste,
Mulți s-or naște n-al său neam.
Așteptă făgăduința,
Ani în șir spre cer privind,
Se mai clătina credința
Vorbe rele auzind.
Mai apoi primi copilul,
Bucurie de nespus,
Mulțumiri dădu umilul
Avraam, Celui de sus.
Peste ani, poruncă vine
Ca pe singurul său fiu,
Pe Isac iubit, știți bine,
Căci venise mai târziu,
Ardere de tot pe munte,
Să-l aducă imediat.
Avraam știa s-asculte,
Chemă slugi și pe băiat.
Văzând locul de departe,
Luă doar un cuțit și foc,
Lemnele Isac să poarte,
Și-au ajuns în acel loc.
-Tată, spune-mi, unde-i mielul?
A-ntrebat atunci Isac,
Știind prea bine obiceiul,
Jertfelor ce sunt pe plac,
Domnului, zilnic aduse…
Îngeri se întreabă-n cer,
Stelele, lumi nepătrunse,
Un răspuns cu toții cer.
Se repetă întrebarea,
Peste veacuri de păcat,
Unde este rezolvarea
Universului pătat?…
-Va purta de grijă Domnul!
Calm răspunse tatăl său,
Ridicând ochii spre tronul
Celui ce nu face rău.
Blând, Isac, în ascultare
N-a fugit, nu s-a ascuns,
Nici reproș și nici strigare-
Ca o oaie de la tuns.
Avraam mâna ridică,
Ascultarea l-a-nvățat,
De moarte să n-aibă frică,
Va avea fiu înviat.
-Avraame, Avraame!
Strigă Îngerul din cer,
-Mâna pe băiat nu pune,
Să nu-i faci nimic, îți cer!
-Știu că-n temere de Domnul,
N-ai cruțat pe fiul tău,
Unic rod și dat cu totul
Biruirii celui rău!
Când în spate el privește,
Un berbec într-un tufiș,
Plin de laude-l jertfește
În loc de fiul promis…
Tatăl a dat Salvatorul,
Aleluia, slavă Lui!
Ne-a trimis Mântuitorul,
Dând iertare omului!
Floare de colț
