Joseph Wolff
Un mic evreu evlavios,
Vorbind cu un vecin creștin,
Se lăuda ce luminos,
Măreț și de triumf prea plin,
Va fi poporul său curând,
La arătarea lui Mesia.
Bătrânul îi răspunse blând –
A fost Isus – Cel din Isaia.
Iudeii răi L-au răstignit,
Pe El – Isus din Nazaret,
Fiul cel scump, sfânt și mărit,
Precum vestise – acel profet.
Dorind să afle adevărul,
Micul evreu plecă în lume,
De partea lui avea tot cerul,
De – Isus la toți iudeii-a spune.
În timp el înțelese clar,
Că Domnul său curând revine,
Perioadele de timp și har,
Le-a studiat la fel de bine.
Mulți ani călători în lume,
Vestind venirea lui Isus
A doua oară. Ce minune!
La mici și mari, de jos sau sus.
A suportat foame, bătaie,
Multe primejdii, greutăți,
În frig intens ce fața taie,
Sclav, condamnat în multe dăți…
La triburi rele și ostile,
Ca arme el atât a luat –
Rugă și zel, multă iubire,
Cuvântul sfânt și minunat.
Puterea lui era în Carte,
A mers la turci, hinduși, iudei,
Și-a predicat până departe,
La recabiți, daniți, pigmei…
–––––––––––-
Nu simți în tine-un zel ce arde?
Mâine la mulți e prea târziu,
Anunță-i azi, sunt miliarde
De Hrist, de cer, nimic nu știu!…
Floare de colț
