Lebăda
Un tânăr mandarin bogat,
Sensibil, pasionat de arte,
Despre un pictor a aflat
Și-al său talent, din zări departe.
L-a vizitat și l-a rugat,
O lebădă să-i deseneze,
Dar, iată, timp îndelungat,
Vru șapte ani ca să lucreze.
Din nou alaiul său porni,
Pe elefanți sau pe cămile,
Gata cu toți în zori de zi,
Trecând prin munți, câmpii fertile.
S-a-ntors dezamăgit și grav,
Alți șapte ani de așteptat,
Ceruse cel mai bun zugrav,
Pentru tabloul minunat.
Astfel mereu s-a întâmplat.
Viața trecuse ca și gândul,
Bătrân, mai vru încă odat,
Să afle lebedei veșmântul.
Albit, cu mersul aplecat,
Pictorul bun într-o clipită,
Cu un cărbune-a conturat,
O lebădă neasemuită.
Uimit bătrânul mandarin,
A întrebat să înțeleagă –
Dacă i-a luat așa puțin,
Ce-a așteptat o viață-ntreagă?
Vestitul pictor l-a purtat,
Prin camerele simplei case,
Pe rafturi puse ordonat,
Doar suluri – lebede frumoase…
Floare de colț
