Mândria
În lumea cea fără de pată,
S-a întâmplat un incident,
Satana și-a privit odată
Sclipiri și geniu mai atent.
El tot mereu gândea la sine,
Era mai sus, mai important
Decât mii îngeri din mulțime
Și-astfel ajunse arogant…
Iar când femeia nou creată,
S-a depărtat de soțul ei,
Satana – șarpe de îndată
O îndemnă – Din pom să iei!
Cunoaștere și-nțelepciune,
Tu vei avea fără să mori,
Vei fi ca El, vei putea spune
Ce-i bine, rău, fără erori!
Cădere, vai, și tragedie,
Le știm cu toții au urmat,
Cain voi apoi să fie,
El mai presus, mai admirat.
Aplauze și comparații,
Vrem, facem, iată, chiar și noi –
Mai credincios sunt decât frații,
Chipeș, inteligent cât doi!
Un mic cuvânt lipit de toate –
Sunt Mai bogat, Mai muncitor,
Mai priceput, știu a dezbate,
Sunt diriginte, dirijor!
Ce bucuros este Satana,
Aceste gânduri insuflând,
Căci a distrus curând iubirea,
Recunoștința, rând pe rând.
Nemulțumiri se instalează,
Rațiunea s-a întunecat,
Dispreț în zori sau la amiază,
Aruncă-n jur neîncetat.
Mândrie – cancer pentru suflet,
De întuneric boală grea,
Un singur chip porți tu în cuget,
Numele și persoana ta!
De recunoști, găsești salvare,
Nu ești pe veci încă pierdut.
Roagă-te Lui – remediu mare –
Umblă cu-Isus ca la-nceput!
Ah, vrei să știi ce-i umilința?
Nici servilism, nici cap plecat.
E optimism ce are ființa,
Care atent te-a ascultat,
Și a uitat mereu de sine,
A renunțat de tot la eu,
Face în jur tuturor bine,
Privește doar la Dumnezeu.
Floare de colț
