Masa
Două farfurii stau față-n față
cu tacâmurile și șervețelele lângă ele,
ca într-un dialog neauzit
dar bine înțeles de amândouă.
Au fost vremuri când se bucurau
să fie cinci pe masă.
Atunci făceau o mică petrecere,
dar fiul cel mare a plecat
la lucru în străinătate.
Fiica cea mare studiază
de curând în capitală.
Tatăl e plecat mereu în curse
și vine la două săptămâni.
Au rămas doar mama și mezina acasă.
Masa a fost martoră
la multe seri vesele,
a văzut cum copiii cresc,
iar părinții cum obosesc mai repede.
Masa a ascultat cântecele și
rugăciunile familiei în ceasul înserării
dar și șoaptele îngrijorate
ale părinților când copiii dormeau.
S-a întristat de puținele bucate uneori,
dar alteori abia putea să facă față
de încărcată ce era.
În zilele în care o
carte groasă neagră era studiată
dimineața,
casa era mai luminoasă,
iar mama și fata cea mică,
erau mai senine și mai încrezătoare.
Mâine e sărbătoare.
O față de masă albă, apretată
o va împodobi. Și cine știe?
Poate că telefonul cel mic și negru
va anunța și întoarcerea celor dragi…
Floare de colț
