Melodia vieții
Curgere lină sau zglobie,
De sunete ascultătoare,
Ne-nvăluie mereu, ne-mbie,
Găsind speranțe-n orice floare.
Cu gingășie se strecoară,
În suflet gata să topească,
Gheața din inima amară,
Impenetrabila ei mască.
O regăsești de dimineață,
În ciripit de păsărele,
Sau clopoțeii plini de viață –
Voci de copii, făpturi rebele.
În stropii cadențați de ploaie,
Ori frunzele de vânt pornite,
În ramurile ce se-ndoaie,
Și tunetele-abia trezite.
Furtuna – muzică sinistră,
Și valurile zbuciumate,
Stânca să smulgă tot insistă,
Dar se retrag pe rând cu toate.
Da, liniște din nou se face,
Timid un curcubeu răsare,
Un porumbel anunță pace,
Un melc începe o plimbare.
Când mă opresc lângă cascadă,
Ascult apele revărsate,
Îmbrățișate vor să cadă,
Bocetul lor pleacă departe.
Și ca vioara părăsită,
O coardă mai aveam, dar Cine
O partitură strălucită
A reînviat cântând cu mine?
Floare de colț
